Caracatițele sunt una dintre cele mai inteligente nevertebrate din ocean, cu un sistem nervos foarte dezvoltat și abilități uimitoare de rezolvare a problemelor. Nu numai că pot folosi unelte, capace de sticlă deschise, dar se pot camufla perfect schimbând culoarea și textura pielii pentru a evita prădătorii naturali. Ceea ce este și mai uimitor este că fiecare tentaculul caracatiței are "gândire independentă" - neuronii de pe tentacule pot procesa informații în mod autonom și pot finaliza acțiuni complexe, chiar dacă creierul nu le direcționează. Această inteligență distribuită permite caracatiței să-și ajusteze rapid strategia în fața greșelilor sau surprizelor, în esență un "mecanism eficient de corectare a erorilor": greșelile nu sunt sfârșitul, ci semnalele care declanșează adaptarea și învățarea. Inspirați de acest lucru, s-ar putea să fie nevoie să regândim modul în care AI greșește. Actuala "cutie neagră" a IA face dificilă urmărirea și corectarea greșelilor. Practici precum @OpenledgerHQ realizează o trasabilitate transparentă prin înregistrarea întregului flux de date - cine a furnizat informațiile și ce legătură a mers prost sunt clar vizibile. Mai important, sistemul stimulează oamenii să corecteze în mod activ erorile: dezvoltatorii iterează mai repede, furnizorii de date beneficiază de seriozitate, iar utilizatorii pot judeca fiabilitatea informațiilor. În loc să urmărești perfecțiunea, ca o caracatiță, să înveți să evoluezi cu fiecare greșeală - lasă greșelile să devină o oportunitate pentru ca sistemul să devină mai inteligent. #Openledger #Kaito #Sapien #Cookie